Meniu
"Fie ca hrana să-ți fie medicament și medicamentul hrană”
Microbiomul desemnează totalitatea elementelor genetice ale microbilor şi interacţiunile acestora într-un mediu. Conceptul de microbiom a fost elaborat în anul 2001 de Joshua Lederberg, laureat în 1958 al Premiului Nobel pentru microbiologie.
A fost o surpriză pentru ei să găsească că genomul uman cuprinde aproximativ 22.500 de gene. Așa au început să caute şi celelalte gene lipsă. Aşa şi-au îndreptat atenţia către microbiom! Au analizat pielea, nasul, gura, sistemul digestiv și reproducător al oamenilor sănătoşi. Au descoperit că în intestin sunt cam 2 kg de bacterii.
Acest proiect curajos și îndrăzneț al lui Dusko Ehrlich și al echipei sale a dus la nașterea unui proiect intitulat MetaHIT, care reprezintă cel mai înalt nivel al cunoștințelor și cercetărilor actuale în ceea ce privește studiul microbiomului intestinal. Această metodă a permis o evoluție spectaculoasă în caracterizarea diversității genomice și genetice a microbiomului intestinal, prin studierea în detaliu și inventarierea tuturor bacteriilor.
Microbiomul reprezintă un ecosistem vast, de o complexitate extraordinară, care, potrivit estimărilor specialiştilor, conţine între 3,3-9,0 milioane de GENE, comparativ cu genomul uman, care are doar între 20.000 şi 25.000 de gene. Un singur om are în jur de 500.000 de gene diferite în componenţa microbiomului intestinal.
Microbiota include peste 1.000 de specii diferite de bacterii cunoscute şi are o greutate totală de aproximativ 2 kg şi reprezintă între 1-3% din greutatea corpului. Microbiota este considerată un „organ” cu activitate metabolică şi imună distinctă, simbioza dintre microbiota şi celulele umane dând naştere unui veritabil „super-organism” – Hibrid.
Microbiomul este considerat „al doilea genom uman”, iar experţii susţin că fiecare persoană are un microbiom unic, asemănător amprentei digitale.
Microbiota umană este împărţită, în funcţie de bacteriile dominante în trei enterotipuri, asemănătoare grupelor sangvine, cu marele avantaj că enterotipul microbiomului intestinal poate fi modificat prin dietă.
În enterotipul 1 predomină bacteriile de tip Bacteroides, mai eficiente în descompunerea proteinelor şi grăsimilor. Acestea favorizează sinteza vitaminelor B2, B5, B7, reduc inflamaţiile, sunt „consumatoare” de grăsimi, stimulează metabolismul.
În enterotipul 2 predomină bacteriile de tip Prevotella, mai eficiente în digerarea carbohidraţilor şi fibrelor. Acestea favorizează sintetiza vitaminei B1 şi a acidului folic.
În enterotipul 3 predomină bacteriile de tip Ruminococcus, care descompun mucina intestinală, facilitează absorbţia zahărului şi favorizează creşterea în greutate.
Transformă glucidele în acizi graşi cu lanţ scurt pentru a produce energie (SCFA);
Ajută organismul să absoarbă nutrienţi cum ar fi calciul şi fierul;
Menţin pH-ul echilibrat;
Menţin integritatea mucoasei intestinale;
Neutralizează patogenii şi compuşi care pot cauza cancerul;
Metabolizează medicamente;
Produc enzime digestive;
Sintetizează vitamine din complexul B şi vitamina K;
Sintetizează hormoni;
Modulează expresia genelor;
Modulează activitatea sistemului imunitar;
Reglează tonusul metabolismului lipidelor şi homeostaza insulinei;
Aceste funcţii pot fi îndeplinite în mod optim atunci când există un echilibru între bacteriile probiotice şi cele patogene (cunoscute şi ca floră oportunistă). Sănătatea întregului organism depinde de echilibrul microbiomului intestinal.
Funcţie neuronală adică bacteriile din intestin ne influențează creierul – de aici și legătura cu depresiile și alte boli neurologice (autism, ADHD, Alzheimer, Parkinson etc);
Funcţie imunitară de protecţie împotriva inflamaţiei.
Orice tulburare în organism pleacă de la apariţia unei inflamaţii. Sunt trei mari căi de pătrundere a inflamaţiilor:
La concepere, embrionul crează trei mari sisteme:
Există astfel şi o axă intestin-ficat. În intestine avem activitate metabolică mai mare decât în ficat;
Există studii care relevă diferențe majore între copiii născuți natural și alimentați la sân şi copiii născuți prin cezariană și nealimentați la sân.
Maturizarea microbiomului copilul se face între vârsta de 2 şi 3 ani, când microbiomul ajunge la maturitate şi este aproape similar cu cel al adultului.