„Dacă un copil nu poate învăţa în felul în care îi predăm, atunci îi vom preda în felul în care poate învăţa”
Metoda TECE reprezintă un protocol neuro-psiho-educaţional prin care urmărim să dezvoltăm copilului funcţiile neurologice şi mecanismele psihosociale pentru a putea învăţa eficient şi independent, în orice mediu de învăţare caracteristic vârstei cronologice (grădiniţă, şcoală etc).
Scopul general al Metodei TECE îl reprezintă îmbunătăţirea potenţialului existent în mecanismele genetice, neurologice şi psihosociale, pentru a aduce copilul la stadiul în care va putea învăţa singur, din mediul normal şi natural de învăţare.
Capacitatea de imitare;
Limbajul receptive – înţelegerea comunicării;
Jocul simbolic – jocul cu “o poveste” în spatele manipulării obiectelor.
Coordonarea ochi-mână şi procesarea vizospaţială;
Atenţia – vizuală, auditivă, concentrată;
Memoria – imediată, de scurtă şi lungă durată;
Gândirea – senzaţii, percepţii, identificare, reprezentare, analiză, sinteză, generalizare, particularizare, abstractizare, concretizare, clasificare, comparare, analogie etc;
Viteza de procesare – viteza de gândire.
Atenţie psihosocială – privitul ochi în ochi, contactul vizual cu oamenii;
Motivaţia psihosocială – bucuria interacţiunii cu oamenii;
Voinţa psihosocială – depunerea unui efort în relaţiile sociale.
