Jocurile pe calculator dăunează grav sănătății, susțin medicii. Pentru foarte mulți copii timișoreni, utilizarea frecventă a computerului a determinat dezvoltarea unei dependențe.
Nu doar copiii îşi riscă sănătatea, ci şi adolescenţii care stau prea mult în faţa unui calculator, socializând online.
”Drogul”a fost oferit de părinți, cadoul fiind unul costisitor comparativ cu venitul lunar al familiei. Dacă în urmă cu zece ani, mamele și tații se lăudau cu mândrie că micuții de grădiniță știu să folosească tastatura și mouse-ul, acest lucru a ajuns în prezent un stigmat.
”În multe cazuri se ajunge la psihoterapie și medicație”, spune medicul-şef al Secţiei de psihiatrie pediatrică din cadrul Clinicii de Psihiatrie şi Neurologie pentru Copii şi Adolescenţi a Spitalului „Louis Ţurcanu” Timişoara, Laura Nussbaum.
Otrava șoarecelui
Mulți micuți pun mâna pe mouse și pe tastatură înainte de a învăța să scrie cu stiloul. Șoarecele (mouse în limba engleză) îi ”otrăvește” lent, iar cu timpul pune stăpânire pe ei.
”E adevărat că accesul copiilor la noile tehnologii le dezvoltă abilități și aptitudini, dar lucrurile trebuie făcute cu măsură, iar debutul în mediul virtual trebuie amânat cât mai mult cu putință. Calculatorul, tableta și telefonul mobil dau dependență. Avem foarte multe cazuri de copii de la grădiniță sau de la clasele primare. Aceștia nu își doresc nimic altceva decât să se joace pe calculator. Cu cât vârsta la care copiii au acces la calculator e mai mică, cu atât este mai periculos în ceea ce privește adicția”, spune medicul timișorean.
Câteva ore de somn după patru zile fără odihnă
Cu creșterea în vârstă a copiilor, problemele se amplifică. Începând cu ciclul gimazial, elevii chiulesc de la școală pentru a sta cu ochii ațintiți pe monitor și mintea conectată la o realitate virtuală, de cele mai multe ori violentă.
”Unii dezvoltă ticuri, alții sunt agitați. La mulți se exacerbează anumite probleme mentale sau comportamentale care altfel ar fi trecute mai ușor cu vederea. Avem mulți copii hiperactivi. Unii ajung la obezitate deoarece refuză orice fel de mișcare. Alții refuză să mai mănânce și nici apă nu mai beau ca să nu își întrerupă jocul. Apoi mai apar și alte probleme. Copiii fug de realitate și se refugiază în mediul virtual pentru că altfel controlezi lucrurile în joc. Mai mult, sunt cazuri în care copiii socializează doar online, ei acolo trăiesc. De asemenea, sunt și foarte mulți elevi la care bioritmul este perturbat. Unii ajung să doarmă doar două ore din 24. Alții dorm doar câteva ore după trei-patru zile de nesomn pe motiv că trebuie să termine un nivel de joc. Se ajunge în situația în care copiii nu mai au limite”, spune Laura Nussbaum.
La medic, când situația scapă de sub control
Majoritatea părințiilor vin la un consult de specialitatea abia când situația scapă de sub control. Sentimentul de mândrie inițial dat de faptul că micuții știu să navigheze pe marea aparent liniștită a mediului virtual se transformă în disperare. Liniștea pe care mamele și tații au avut-o în primele zile în care copilul era ocupat cu calculatorul și îi lăsa să-și facă treburile devine apăsătoare cu fiecare nou nivel de joc parcurs.
”În cele mai multe cazuri copiii sunt aduși la medic când s-a instalat deja dependența și copiii nu își mai doresc nimic altceva decât se se joace pe computer. Chiulul școlar și rezultatele slabe la învățătură sunt semnalele care îi mobilizează pe părinți. În multe cazuri din rândurile elevilor de la clasele mari de gimnaziu și ai adolescențiilor de la liceu se ajunge la psihoterapie și medicație. Întâlnim o psihopatologie urâtă de tip maniacal, depresie, agitație, simptome psihotice cu halucinații și chiar stări suicidare sau tentative de suicid”, spune medicul-şef al Secţiei de psihiatrie pediatrică de la ”Louis Țurcanu”.
Două-trei cazuri disperate pe săptămână
”Avem două-trei cazuri disperate pe săptămână. Patologia este mai greu de recunoscut, iar pacienții ajung la medic când situația scapă de sub control. Foarte puțini părinți vin la timp, majoritatea apelează la specialist abia atunci când copilul nu mai funcționează în nici o direcție. Cu cât se amână rezolvarea problemei, lucrurile se agravează. Cele mai grele cazuri sunt cele în care și mediul familial este perturbat. Există și situații în care vorbim de o predispoziție genetică spre dependență, respectiv persoanele vulnerabile”, precizează Laura Nussbaum.
Potrivit specialistului timișorean, o mare parte din vină o poartă părinții care nu limitează accesul copiilor lor la computer, ba chiar îi neglijează din mai multe puncte de vedere dedicându-și timpul în special situației financiare, cu speranța că banii rezolvă toate problemele.
Soluțiile specialiștilor
Dependența de calculator este un drog, iar adicția este la fel ca și în cazul oricarui alt stupefiant care năucește vieți. ”Dependența de calculator și consumul de substanțe interzise merg mână în mână. Rezolvări sunt, dar trebuie lucrat. Din cauza incosecvenței părinților avem însă puține reușite. Sedințele de psihoterapie sunt necesare în primă fază de două ori pe săptămână, apoi se restrâng o dată la șapte zile, urmând ca să aibă loc de două ori și, ulterior, o dată pe lună. Copilul trebuie prins în programul de monitorizare. Sunt necesare minimum 10-12 ședințe de psihoterapie. De asemenea, se recomandă terapie cognitiv-comportamentală pentru ca pacienții să-și schimbe optica și modul de interacțiune. Din păcate pentru foarte mulți părinți primează banii, iar copiii se simt abandonați și lipsiți de valoare, astfel că se impune și terapie de familie pentru ca pacienții să nu se mai simtă singuri, ci să se simtă valorizați”, spune Laura Nussbaum.
Conform medicului timișorean, timpul petrecut la calculator de un copil ar trebui să fie de 15-30 de minute zilnic, în funcție de vârsta acestuia. Mai mult, acesta trebuie antrenat de părinți în tot felul de activități care să-i capteze interesul. Nu în ultimul rând, elevii mari trebuie să-și dea seama ei singuri că jorcul și interacțiunea cu semenii doar virtual le afectează sănătatea.
”Adolescenții trebuie să încerce să conștientizeze efectul nociv și să se abțină. E însă foarte greu. Nu se prea poate. Avem doaer câteva reușite”, spune Laura Nussbaum.
Chiar și cei care nu se situează la extreme patologice privind utilizarea calculatorului au de suferit: afecțiuni oculare, scăderea puterii de concentrare, oboseală cronică și sedendarism. Potrivit celor mai recende date ale Organizaţiei pentru Cooperare Economică şi Dezvoltare, utilizarea exagerată a tehnologiilor informaţionale de către elevi afectează capacitatea de însuşire a cunoştinţelor.
Sursa aici
